EDITURA TA!
Meniu
Meniu
4 reviews for Dans printre stele
You must be logged in to post a review.
Dans printre stele
de
Ileana Vlădușel
29,00 lei
sau comandă cartea prin SMS la numărul: 0723 581 373 (tarif normal)
IMPORTANT: numărul de mai sus este NUMAI pentru SMS. Pentru contact, apelați 0729 962 859.
– titlul
– câte exemplare?
– numele destinatarului
– adresa de expediere
– numărul de telefon
– costul expediției este unic, 5 lei pe teritoriul României
ISBN: 978-630-6509-41-6
Anul apariției: 2023
Nr. pagini: 206
Format: 13 x 20
Din nou în fața noastră, cititorii, Ileana Vlădușel vine de data aceasta cu o poveste matură, chiar peste maturitatea implicită a personajelor care găsesc, aduse de soartă, în mijlocul ei. O poveste care transcende timpul, spațiul și tot ceea ce ține de lumea materială. Iar Ana și Octav sunt o pereche tardivă, poate, pentru înțelesul lumesc al noțiunii ca atare, însă cu atât mai bine călită în fața unei eternități despre care ne punem întrebări o viață și despre care aflăm, mai mult sau mai puțin, o singură dată.
Cartea, privită de departe, este, practic, una statică. Are însă o dinamică interioară, ea fiind structurată în principal pe dialogul dintre cei doi – reluabil și interminabil, până când evenimente exterioare îi pun un capăt oarecum așteptat, de altfel –, iar în plan secund pe monologurile fiecăruia. Ce e deosebit la Ana și Octav, două ființe obișnuite, care în contexte obișnuite e foarte posibil să nu se fi întâlnit sau, mai degrabă, observat unul pe altul, este drumul pe care o apucă în urma cuvintelor pe care și le spun. Pentru că – și acest fapt Ileana Vlădușel ni-l reamintește în felul ei delicat… – la început a fost Cuvântul și tot el este cel care ne apropie până la punctul în care tăcerile devin grăitoare.
Issabela Cotelin
Ioana Virgilia Balasel –
Scriitoarea Ileana Vlădușel, autoarea cărții “Dans printre stele”, reușește să ilustreze cu un deosebit talent efemeritatea ființei umane și, totodată transcendența sufletului. Povestea personajelor, asupra cărora se concentrează acțiunea, m-a purtat printr-un amalgam de stări și sentimente, care la finalizarea citirii cărții s-au sedimentat armonios.
Lilioara Macovei –
O carte despre cutremure sufletești
O carte este o vrajă, atinge sufletele noastre, este o avuție tezaurizată a lumii, cartea este vindecător de oameni, este un refugiu regesc, este viață. De aceea trebuie să citim. Eu am primit o carte frumoasă din multe puncte de vedere. Ileana Vlădușel mi-a dăruit-o și am citit-o cu drag.
,,Dans printre stele” este o carte ,,grea”, vibrantă până la cutremur sufletesc.
Oare, pot s-o numesc carte cu o amănunțită analiză psihologică? Pe detalii emoționale puternice, autoarea pătrunde și se fixează în structura cărții pentru o recuperare a identității personajelor.
Cartea este bogată în ,,detalii” psihologice cum am mai spus, fără steril pus intenționat sau scăpătat pentru o oarecare deviere a subiectului și umplerea paginilor.
Confesiunile lui Octav, bărbatul de cincizeci și doi de ani, ajuns în fața bolii neiertătoare, sunt timide la început, apoi pătrunde cu Ana, voluntara din spital, în vestibulul vieții și descoperă atâtea lucruri pe lângă care trecea fără să le dea atenție, atunci când era sănătos.
Asumarea stării de sănătate a celor două personaje, Octav și Paul, este făcută direct și fără perspective de depășire a crâncenului cancer. Conștientizarea că această boală necruțătoare îi va lua într-o zi pentru a fi dincolo, este tratată cu sarcasm de Paul și încrâncenare de Octav.
Apariția în scenă a voluntarei Ana, este binecuvântare pentru Octav mai ales. Este scos pentru puținul timp rămas, din bulversata situație. El era fără împăcare cu fratele Relu, fără grijă de Dumnezeu, fără niciun prieten, fără nimeni pe lângă el și căpătat cu o boală cumplită venită pe neașteptate. Descoperirea iubirii față de Ana i-a dat curaj să poată trece ,,dincolo” liniștit și împăcat până și cu alții.
O carte cu ,,umblatul prin interior” aduce în fața cititorului stări de spirit ,,reci”, dure, care se încălzesc atât de puțin, la sfârșitul vieții personajelor, deși se poate pune accent pe felul cum percepe fiecare, sfârșitul vieții.
Totul este emoțional, cu toate că uneori, dai de pasaje puțin ascunse, dar cu mare grijă. Așa se fac ,,puternici cei trei”, dar detașarea lor de realitate nu este vizibilă. Își trăiesc drama, își pun întrebări mereu, se contrazic cu Ana și ea cu cei doi, își dau sfaturi, dar există și reticențe, mai ales din partea lui Octav și în tot acest vârtej furios, viața de scurge tare greu.
Se expun apăsat acele multe ,,de ce-uri”, este evident și de înțeles. Este exprimată furia fără margini a lui Octav, este strigată neliniștea și mai ales durerea fizică și totul se atenuează când apare Ana. Ea induce ascultarea și atitudinea de om calm în timpul discursului și percepția lui Octav este de uitare a ceea ce este de fapt.
Efectul unei discuții cu Ana, fie ea și numai despre frunze, este optimist pentru Octav chiar dacă are un timp oarecare, destul de scurt să spunem, dar cât să fie în cazul lui?
Aici și în aceste cazuri, viitorul se măsoară în clipe, de aceea există subliminal acea grabă a lui Octav, uneori și a lui Paul, ascuns a Anei, de a înțelege unele lucruri atât de simple și ignorate altădată.
Devoalarea unor amănunte din viața fiecăruia dintre cei trei este făcută cu reținere pentru început, dar se recuperează pe parcurs și starea de spirit le este favorabilă, atât cât se poate spune așa în condițiile când în fiecare noapte, moare câte un pacient pe salon.
De fiecare dată, cu fiecare zi, este ceva unic și irepetabil, așa știe Ana să conducă discuțiile, așa o ajută Octav și se ajută pe sine, chiar dacă foarte puțin, așa speră Paul.
Ajutorul financiar din partea lui Octav și neștiut de Paul pentru tratamentul din Franța al acestuia din urmă, este un act de ajutor cu speranță și așa a și fost. Paul este salvat.
Lectura cărții te pune într-o realitate nefiltrată, crâncenă și plină de durere.
Finalul este dramatic, ca de altfel toată cartea. Scena cu un om vindecat de cancer, cu flori la două morminte, este sfâșietoare.
Vă las să descoperiți toate acestea, citind cartea Ilenei Vlădușel. Veți avea parte de o lectură atractivă, de participanți activi la acțiune și trăiri inedite.
Cristina Cristea –
Am citit o carte despre moarte și mi-a plăcut. Sună ciudat, nu? Doi oameni aflați pe același prag, privesc în mod diferit ce îi așteaptă. Și fără să știe de ce sau cum, reușesc în final să își dea unul altuia acel ceva la care nu mai sperau. O carte despre moarte care îți dă, paradoxal, speranța că viata și dragostea trebuie trăite atât cât ne sunt ele date. Și te face să înțelegi că niciodată nu e târziu să faci acele lucruri pe care nu crezi ca le poți face, pe care le dorești dar nu îți dai voie să te gândești la ele din varii motive. Îți spui că mai ai timp, că nu le meriți, că nu se cade să le faci, că… Învățături ancestrale, orgolii, frică, timiditate, aroganța de a crede ca tu știi mai bine, toate se întrepătrund și te îndepărtează de singurele lucruri care sunt cu adevărat importante, care ar face din tine un întreg. Nu din tine omul, pentru că acela râde, trăiește se bucură și se întristează, trăind o viață mai mult sau mai puțin asa cum și-a dorit-o sau și-a visat-o, ci din sufletul tău, singurul care contează de fapt și pe care, voit sau nu, alegi să îl ignori. Și uneori, când în sfârșit îți dai voie să îl înțelegi și să îl accepți asa cum este el de fapt, parte din tine, imposibil de aruncat, iubit și urât în același timp, poate fi târziu. Prea târziu. Uneori ai nevoie doar de o atingere, o îmbrățișare abia simțită, dar întotdeauna vei avea nevoie de cuvinte. Ca ele te dor sau te ridica pe culmi pe care le considerai imposibil de atins, nu are importantă. Dar ele, cuvintele, chiar dacă ascund adevăruri care se văd cu ușurință de ochi care știu să le vadă, sunt cele care îți dau voie să te bucuri de o simplă tăcere, atunci când sufletele reușesc cumva să se țină de mână, pășind împreună peste tot ce le desparte. Dacă m-a învățat ceva dansul tău printre stele e faptul că fiecare clipă a vieții trebuie trăită frumos, cu tine și pentru tine, dăruind celor din jur, dar în aceeași măsură și ție, iubind și visând frumos fără să calci în picioare iubirile sau visurile celor din jur, fără să ai aroganța de a spune că mai ai timp, timp să greșești, timp să ierți, timp să trăiești. Pentru că tocmai asta s-ar putea să nu mai ai: timp să ai timp… Am vrut să îți spun toate astea imediat ce am citit cartea ta. Dar, din varii motive, mi-am spus ”o fac mâine” și mâine s-a transformat într-un mâine care nu se mai termina, așa că m-am hotărât să spun, în sfârșit, stop joc și să-ți trimit impresia mea de cititor care, chiar dacă nu se afla chiar la prima întâlnire cu tine, a rămas la fel de impresionat de bogăția de trăiri pe care a avut-o de fiecare dată, citindu-te.
Și da, rămâne în suflet.
Adina P. –
DANS PRINTRE STELE, cartea Ilenei Vladusel, m-a impresionat profund. O carte asumata, o carte bine construita, o carte care mi-a captat atentia din primele pagini si care mi-a rascolit sufletul foarte adanc. Mi-au placut personajele, m-am simtit atat de legata de Ana, Octav si de Paul. Pe Paul, cu modul lui hatru de a face fata problemelor existentiale ale vietii, l-as dori langa mine la greu. Desi mi a adus lacrimi in ochi destul de des, au fost destule si zambetele. Finalul mi- a intarit convingerile personale. DANS PRINTRE STELE, este pentru mine, o carte despre viata, cu toata frumusetea si cu toata tragedia ei!