2 reviews for Fetița care visa pentru alții

1. 

   5 out of 5

   Issabela Cotelin – februarie 26, 2021

   Pe Petru (nu știu dacă el mai ține minte, dar eu da, pentru că a fost prima poveste în direct citită de mine…) așa l-am cunoscut, cu “Fetița…”.
   Abia-mi făcusem blogul și, în hățișul ce-mi părea atunci pe wordpress, am dat peste o scriitură ca o oază: calmă, așezată, logică indiferent de temă, fără înflorituri melodramatice, superficiale sau umpluturi vizibile, în care am căpătat mare încredere. Îmi pare uneori că Petru și pe nostalgiile din poezii le dozează ardelenește, să nu fie prea grele pentru o singură clipă.
   Atunci am nimerit-o pe “Fetița…” pe la jumătatea ei. Mi-am zis că o s-o iau de la capăt într-o zi, am uitat și soarta, întrupată în Siono
   , mi-a adus-o aminte: acum e întreagă și vie în mâinile mele și am îndrăgit-o și mai mult, fără să mă plictisesc recitind partea cunoscută. Pentru că de personajele lui Petru te atașezi imediat ce te-ai încumetat să le primești în propria imaginație. Până și horror-ul lui, atunci când abordează stilul, e senin și face bine spiritului, nu neapărat în siguranța unui final fericit, cât în mânuirea cuvintelor în așa fel încât același spirit să nu se simtă agresat de limbajul sau locurile comune ale genului literar respectiv.
   “Fetița…” lui Petru, Lena, e, în viziunea mea, un fel de fetiță cu chibrituri modernă, care luptă cu demoni interiori, dar, mai ales, exteriori, deghizați în agenți de poliție sau guvernamentali, și reușește, în cele din urmă, să se încălzească la flacăra vie a propriei purități intacte.
   Pe Petru Racolța nu îl receptez, din fericire, ca pe un scriitor spectaculos, care mă uimește cu fiecare apariție, până obosesc. Mă uimește mai degrabă la el varietatea abordată în scrieri – roman, poezie, epigramă, literatură de copii. Trecându-i prin toate, mi-a devenit unul dintre cei cărora le-aș lua o carte înainte de a-i ști conținutul – mai profan spus, îi dau like înainte de a vedea ce-a scris – fără reținerea că greșesc. Petru e un destoinic ce știe să creeze personaje, împrejurări și sentimente plauzibile minții umane, indiferent de natura lor și de contextul în care le pune.
   Petru nu răscolește întrebări fundamentale, dar nu pentru că nu le are, ci pentru că e, în esență, un mare optimist, care a ales deliberat să dea cititorului momentul unei lecturi bune.
   Felicitări, Petru, pentru “Fetița…”, aștept și o Delie la fel de palpabilă!

2. 

   5 out of 5

   Cristina Apostol – martie 24, 2021

   Autorul Petru Racolța s-a născut în orașul Seini, unde trăiește și astăzi; acesta a publicat deja câteva cărți în palmaresul său, fiind un nume în literatura noastră. A început să scrie încă din 2011, când și-a deschis primul blog. Prima carte a fost pentru copii: „Revolta din ogradă”, publicată în 2014. Au urmat „Povestirile unui maramureșean” vol. I și II la Editura Eurotip, Baia Mare, 2016; apoi „Planeta Paradis”, publicată în 2016, primul său roman de ficțiune. În paralel, a publicat constant pe blogul dumnealui cât și în ziarul Graiul Maramureșului, epigrame, cugetări, poezii. Din opera citită a autorului se numără cărțile: „Versuri pentru suflet și cuget” și „Metamorfoza”.

   Anul 2021 îi aduce autorului Petru Racolța un nou început printr-o carte fenomenală apărută la Editura SIONO, intitulată “Fetița care visa pentru alții”, o combinație dintre mistic și neverosimil, note de credibilitate dar și de purtarea gândului departe prin întrebările de ce?, cum e posibil așa ceva? Autorul cu o originalitate aparte ne creionează o lume fantastică dusă până în culmile ficțiunii ca fenomen component dintr-o minte unică prin definiție.

   “Fetița care visa pentru alții” e cartea contradicțiilor, e acea poveste ce te atinge la suflet chiar dacă conștientizezi că e de domeniul fantastic, e despre acel dute vino plin de acțiuni spontane și situații a două lumi care se opun, acea a lucrurilor firești și cealaltă a stranietăților care omului simplu nu-i este dat să le cunoască.

   “Mai ții minte când te-am întrebat ce sunt visele? Mi-ai spus că ele ne pot întări sau slăbi, în funcție de ceea ce visăm. Mi-ai mai spus să adorm mereu cu zâmbetul pe buze, ca visele să se inspire de la chipul meu și să fie frumoase. Crede-mă că încerc în fiecare seară să mă gândesc la ceva vesel, dar mintea nu vrea să mă asculte și adorm mereu cu gândul la tine, la ziua când trupul tău a încetat să mai respire.”

   Cartea ne aduce în față tragedia unei familii pentru început, care dintr-o pierdere a unui tată se prăbușesc zidurile normalității. Vă întrebați cum… totul e despre un vis care e ca un gong al morții sau a prezicerii, sau a unui blestem venit să aducă după sine un lanț al nenorocirilor. Totul începe de la o fetiță de 10 ani, inocentă, firavă care se prezintă ca având puterea prevestirii prin visare, iar după moartea părintelui său încărunțește vizibil și își atenționează vecinii, colegii de anumite fapte ce li s-ar putea întâmpla. La început timid, ca mai apoi fiecare să o considere ca ceva ieșit din comun, văzută creștinește ca ceva diavolesc, iar în scurt timp totul alunecă spre necunoscut aplificând acțiunile până în punctul când mica copilă este luată din brațele mamei fiind internată într-o școală specială pentru copii altfel. Ai zice că până aici e bine, corect și potrivit … însă de fapt nimic cu e ceea ce pare, iar mințile meschine și impulsivitatea unora ajung să declanșeze fapte iminente. Toți copii care au un dar sunt supuși unor tratamente inumane, luați fiind și împrăștiați prin diferite locații, mutați din loc în loc și exploatați în interese proprii aceștia devin înfricoșați de ce ar putea să se întâmple cu ei, chiar dacă micuța fetiță cu păr cărunt este deja împăcată cu moartea, și totuși aceasta luptă prin visare pentru a-și ajuta prietenii, pentru ai ști în siguranță. Mama însă este pregătită să treacă prin foc și pară pentru copilul ei, astfel în decursul a doi ani aceasta bate la uși, întoarce munții din loc pentru a o găsi. Când șansele se cred pierdute instinctul de mamă îi strigă să mai creadă, să mai aibă speranță… să nu cedeze în fața neliniștilor.

   Autorul ca un creator iscusit a creionat personajele într-o manieră puternică, chiar dacă au fost simpli copii le-a dat puteri mirifice; Lena, copila cu darul de premoniție prin visarea unui fapt ce urmează să se întâmple, urmată de alte trei personaje principale: Poligraf, fetița ce depistează minciuna doar prinvind în ochi interlocutorul, Sentimente, acel băiat ce prin priviri te umple de calm și iubire, și adolescentul Șoc, un tânăr nefericit care în urma unui accident ajunge un fenomen nemaiîntâlnit, toți au avut un rol primordial în această carte, cât și alte câteva personaje adulte care și-au pus amprenta vizibil. Fiecare prin unicitatea sa au adus această poveste la o înaltă fuziune, a curs curiozitatea semeni unei mieri textuale, iar fiecare ramură a acțiunii s-a unit până la punctul culminant ce a explodat de originalitate.

   “Fetița care visa pentru alții” este povestea ce îți va intra sub piele, aici ve-ți desprinde fantasticul prin îndeletnicirile unor copii naivi care își cer viața înapoi, acțiunea își desfășoară scenariul sumbru, dintr-o tragedie în alta, dintr-o promisiune la mai bine dar care ajunge ca o lumânare stinsă în jocul unor oameni puternici. E cartea care pune accent pe înzestrările unor copii simpli, dar cu har născuți într-o societate cu prejudecăți, cu frici și rețineri. Întorsăturile ce vin în lanț fac din această carte o bijuterie pe care nu vrei să o lași din mână, iar tangența cu neexplicabilul atrage ca un magnet. Ca să vă provoc mai mult să o citiți vă pot menționa că ve-ți fi surprinși de intervenția trimișilor guvernamentali, de jertfe umane și puterea unor sectanți lacomi, și nu în ultimul rând de limitarea gândirii figurilor religioase care au propriile sale revolte asupra acestor copii diferiți. Una peste alta fiecare își vrea tributul din calitățile acestor minori, iar sacrificiile rămân o enigmă pentru cititori dar și un puzzle ce se cere așezat pe piese. Finalul este unul încurajator, și chiar m-am bucurat de această lumină de la capătul tunelului, iar pentru acest fapt un mare mulțumesc autorului!