EDITURA TA!
Meniu
Meniu
7 reviews for Lucette – Viața dincolo de imunitate zero
You must be logged in to post a review.
Lucette - Viața dincolo de imunitate zero
de
Cosmisian
33,99 lei
sau comandă cartea prin SMS la numărul: 0723 581 373 (tarif normal)
IMPORTANT: numărul de mai sus este NUMAI pentru SMS. Pentru contact, apelați 0729 962 859.
– titlul
– câte exemplare?
– numele destinatarului
– adresa de expediere
– numărul de telefon
– costul expediției este unic, 5 lei pe teritoriul României
» Citește un fragment din carte în format PDF
ISBN: 978-606-95156-3-1
Anul apariției: 2021
Nr. pagini: 226
Format: 13 x 20
„Lucette este reflecția delicateței și emoției, a cuvintelor sensibilitate și gingășie. Este o poveste nu doar captivantă, cât aproape palpabilă prin prisma condeiului lui Cosmisian, care nu numai că te aduce aproape de personaje și te îndeamnă să te identifici cu scene cât se poate de empatice, dar te prinde în mreje și te face personaj în propria-i carte. Romanul Lucette este o poveste tablou, care ascunde în nuanțele-i distinse alte și alte povești, imagini și orizonturi. Este un roman care atinge teme diverse și demonstrează atuurile stilistice ale autorului.” (Iuliana Cazan, blogger – Glasul literaturii)
Cristina Apostol –
Citindu-l pe Cosmisian. Cartea “Lucette- Viața dincolo de imunitate zero”!
Cum bine știți de o perioadă bună de timp citesc în mare parte autori români contemporani, am descoperit la ei o unicitate aparte care încântă privirea, îmi stârnesc curiozitatea și îmi confirmă în plus că nu tot ce e adus pe piața de carte din exterior e super și la modă. Avem și noi cu ce ne mândri. Cărțile scrise de ai noștri gânditori mi-a întărit convingerea și nu o dată că literatura contemporană își ia avânt, iar noi cititorii trebuie să îi susținem pe scriitori, să îi încurajăm să creeze, să se exprime, și să prindă aripi. De curând, am terminat de citit “Lucette- Viața dincolo de imunitate zero” de Cosmisian, și mărturisesc că mi-a rămas o parte de suflet în această carte. Cunoscând stilul scriitorului prin cartea “Mouelle Roucher. Dezliterarea pe fuior de timp” m-am simțit deja pregătită pentru o remarcabilă poveste ce-mi va răscoli orice simțire, și nu m-am înșelat.
“Lucette- Viața dincolo de imunitate zero” împletește cu o finețe remarcabilă elementele unei povești aparte, unde dragostea se luptă cu pierderea, trecerea cu năpasta unei familii, și gingășia cu dorința de a mai fi, măcar încă o zi. Toate încrucișate într-o pânză a vieții, cu bune și rele amplificate de o tonalitate plină de semnificații reușind să provoace vibrații cu impact, iar asta face ca lectura cărții să fie una extraordinar de plăcută.
“(…) La umbra unui copil mic se ascunde un suflet răcoros și sincer.“
Călătoria în care ne îndeamnă să înaintăm Cosmisian e departe de a fi una simplă, chiar din primele pagini se crează o intimitate desăvârșită dintre text și cel ce îl citește prin legătura jurnalului și a poveștii în sine care te răvășește. Cartea poartă cu sine o profundă sinteză a unor vieți împreunate de o suferință la comun care îi ține uniți într-o legătură de amintiri, de flah-uri tinerești și iubiri cântate la pick-up. Și totuși, cine e Lucette?… e copilul ce ia naștere din două suflete ce se iubesc, dintre o mamă ce se stinge din motive de sănătate și care își deapănă osânda pe filele unui jurnal, acea care din dragoste rezistă un pic, și poate mai mult. Și totuși… tragicul e de neschimbat.
“Lucette era ca un refren pentru noi, acea compoziție muzicală ce te obligă să uiți de tot, pentru că la mijloc era cea mai extraordinară ființă pe care ni s-a dat să o iubim în mica noastră familie.”
Însă o tragedie nu vine niciodată singură, iar mica făptură ruptă din “soarele cu burta mare” trece asemeni unor generații de femei, mai bine spus, bunică, mamă și ea printr-un chin al unei boli autoimune, una care le desprinde semeni îngerilor dintr-un vis de familie ce este rupt de eden. Iar suferința este nemărginită ca și palparea pierderilor ce taie în carne vie creând o presiune a așteptării subite. Și totuși, speranța naște zâmbete, oamenii trasează opțiuni și știința o cale de mijloc care crează o lumină de la capătul tunelului…
…sănătatea e un miracol, vindecare la fel…
Într-un joc al textului se așează piesă cu piesă pentru a crea un întreg, frânturi de scriere dintr-un jurnal lăsat ca continuitate, un prezent pus pe tava cititorului pentru al trăi suferind și o fereastră deschisă spre trecut; iar atunci când toate se unesc accentele nu se pun pe acțiunea accelerată sau scoasă din context, ci pe senzații și profunditate, acea care va cere un… va urma, sau un presupus scenariu deja conturat pe retina unui cititor curios. Iar citind despre acea latură a durerii și acceptării unui copil trecut prin boală nu doar că empatizezi, ci pășești literar timid parcă a nu face gălăgie deranjând un inocent suflet în toată avalanșa sa suferindă. Și te întrebi, oare nimic nu e de făcut? …oare într-un timp cu atâtea posibilități, o boală e chiar o finalitate? Oare cu ce a greșit un copil de i s-a furat de la natură dreptul la copilărie, la viață? Trist. Nedrept. Tragic.
…crede, și totul e posibil!
“Lucette – Viața Dincolo De Imunitate Zero” este un text scăldat în poezie și o poezie formată dintr-un context existențial, unul care vociferează o reușită supusă multor sacrificii și pierderi. Totuși iubirea, dăruirea și plenitudinea părintească nuanțează acest tablou al vieții dăruind acestei povești o adevărată noțiune a artei prin empatie. Scriitura mi-a demonstrat că miracolele există, poate tardiv însă nu într-un târziu definitiv; și cel mai important e să sperăm în înfăptuirea lor. Să credem, așa cum a făcut și Lucette în povestea sa!
“Iubirea are anotimpul ei propriu, ca în cărți.”
Pe aripi de carte (proprietar verificat) –
Am avut această carte în bibliotecă aproape încă de când s-a lansat, dar am tot amânat lecturarea acesteia din cauza valului de felurite recenzii care apăruseră în acea perioadă.
Povestea prezentată m-a frapat încă din primele pagini, pentru că, uneori, tindem să uităm că oricând ni se poate întâmpla o tragedie și că este foarte important modul în care alegem să “conviețuim” cu ceea ce ne este dat să trăim.
Lucette este o melodie de fetiță, născută din puternica dragoste a părinților ei, Elena și Marcel, o familie fericită, până în momentul în care efectele moștenirii genetice apar în organismul Elenei. Trei generații (bunică, mamă, fiică) devin condamnate de un destin sumbru: lupta cu o boală ce pare a fi necruțătoare.
Acest diagnostic tulburător nu transformă lectura într-o dramă continuă, dimpotrivă! Stilul autorului, împletit cu figurile de stil folosite, poartă cititorul în două planuri, pe care eu le-am considerat a fi principale:
– prezent, însoțit de evoluția personajelor;
– trecut, împletit cu paginile regăsite în jurnalul Elenei, ce cuprind tot refugiul acesteia, în vremuri neprielnice existenței sale.
Contrastul stilistic dintre aceste două aspecte dovedește cât de versatil poate fi Cosmisian și, totodată, cât de multă magie există în modul în care alege să facă uz de cuvinte.
“Lucette” nu este o carte, un roman sau orice altă formă de lucrare tipărită. Este trăire, emoție, VIAȚĂ! Între file nu stă țintuită pentru eternitate o poveste tristă, ci un drum către speranță, pavat cu piedici dureroase, ce-i drept, dar la sfârșitul căruia se pot așterne zâmbete pe terasamentul vieții.
Sunt atât de multe moduri în care poate fi interpretată opera lui Cosmisian, însă eu aleg să afirm că este o odă închinată existenței, în întâmpinarea căreia sunt chemați cititorii iubitori de povești fascinante.
Amalgamul de emoții prin care am trecut lecturând această minunăție mă obligă să acord 5⭐/5⭐.
Cristina Lincu (catchy.ro) (proprietar verificat) –
Sunt cărți care au nevoie de timp pentru a se așeza în sufletul și-n mintea cititorului. Sunt cărți pe care le înțelegi nu în timp ce le citești, ci după aceea, după ce le regândești, după ce nu te poți desprinde de ele și încă mai trăiești, fără să vrei, în realitatea acestora. Sunt cărți care, așa cum s-a mai zis, te aleg ele pe tine, și nu tu pe ele.
Așa mi s-a întâmplat și mie cu volumul „Lucette – Viața dincolo de imunitate zero”, volum semnat de Cosmisian și publicat la editura SIONO anul acesta. Este vorba de a doua carte publicată de autor, după debutul editorial cu „Mouelle Rocher, Dezliterarea pe fuior de timp”.
Pornind de la un caz real, povestea micuței Lucette și a luptei ei pentru viață devine povestea fiecăruia dintre noi. În stilul său caracteristic, tributar metaforei și poeziei în esența sa cea mai pură, Cosmisian ne poartă prin intimitatea personajelor sale, dezvelind fără pudoare cele mai ascunse gânduri și trăiri – reproducerea jurnalului Elenei fiind un viu exemplu în acest sens – devenindu-ne astfel un excelent ghid în universul emoțiilor, al suferinței, al iubirii și al sacrificiului.
Volumul de față nu urmează calea liniară, tradițională, a romanelor, de aceea este greu să-l încadrezi într-un gen anume, pentru că, în egală măsură, este poveste, poezie, jurnal și confesiune de o sinceritate vie, ce dezvăluie o temă în egală măsură sensibilă și dureroasă: lupta pentru salvarea unui copil de la moarte. Poate că nu este nimic mai cutremurător pentru o ființă umană decât să-și vadă fructul dragostei sale aflat în pericol de moarte și să se simtă mic și neputincios în fața acestei amenințări. Lumea însăși își pierde sensul și rostul, atunci când un asemenea hău se deschide în destinul unui părinte, iar Cosmisian reușește să transmită fidel și fără menajamente aceste trăiri extreme. Iar asta transformă cartea într-una copleșitoare, dar nu tragică, dat fiind finalul care îmbrățișează optimismul, speranța, viața: „Lucette trăiește frumos acum…”
Crâmpeie de suflet (proprietar verificat) –
Sunt cărți care trăiesc în sufletul tău mult timp după ce ai închis ultima pagină și a căror dulceață îți pătrunde în vene, pe unde curge cu putere, lăsându-te încă sub vraja cuvântului așternut cu atâta măiestrie pe hârtie. Cosmisian are un asemenea har, de a scormoni prin suflete cu scrierile sale și am putut întrezări lucrul acesta încă de pe vremea când o descopeream pe Mouelle. Cărțile sale sunt vrăjite cu praf magic de zâne, care te ajută și pe tine, la rândul tău, ca cititor, să devii parte din ceea ce citești, să te cufunzi printre drame și fiorii primei iubiri, să iei parte la viața nedisimulată, ascunsă cu talent printre visuri și speranțe, printre farmece ascunse cu finețe în povești desprinse parcă din alte timpuri.
Lucette. Viața dincolo de imunitate zero este o bijuterie literară, scrisă cu dragoste pentru scris și pentru spus istorii de viață. Dincolo de povestea încărcată de tristețe, a unei fetițe care se luptă cu o boală nemiloasă (lucru inspirat de un fapt real), cartea asta este zbor spre înalt cu aripile larg deschise și cu speranțe renăscute spre un destin mai bun, capabil să oprească un întreg și de blesteme aruncate asupra unor femei de o sensibilitate aparte, care trec prin viață aievea, fantomatice trăiri condamnate la un final tragic încă de la început. Și, ascunse printre iubiri de început și trăiri adolescentine, se află trăiri de o profunzime și complexitate parte, emoții în stare pură, creatorul de frumos, omul de litere, care dă formă și substanță cuvântului, prin intermediul Elenei, și, nu în ultimul rând, delicatețea și finețea unei iubiri cu rădăcini adânci, în timpuri imemorabile, când puritatea era definiția acesteia.
Lucette. Viața dincolo de imunitate zero – o poveste de iubire desprinsă din alte timpuri
Lucette este romanul care stă sub semnul emoției puternice, a sensibilității și a durerii, fapt pe care îl întrezărești încă din prefața autorului și acea postfață care precedă cartea. Simți că va fi o poveste care te va trece prin toate stările posibile încă de la primele pagini și nu te înșeli, căci tot conținutul te poartă pe aripi de vis printre tenebrele unei boli care suge viața din om și metafore lăsate în urmă de niște file de jurnal și poezii absolut splendide, care vin să contureze iubiri ca de basm, visuri și speranțe renăscute pentru un viitor mai bun, așa cum simt Marcel și Darius, când micuței Lucette i se mai acordă o șansă la viață, în ciuda bolii autoimune ce pare a face parte din moștenirea ei genetică.
Romanul nu cuprinde între filele sale doar o singură poveste, ci o panoplie întreagă de metafore asupra vieții și a morții. Există o poveste cadru, cea a lui Lucette, copila bolnavă de o boală extrem de crudă, care nu ar trebui să fie preocuparea niciunui copil, pe care atât tatăl, Marcel, cât și unchiul, Darius, încearcă să o salveze de la același destin crud și scurt pe care l-au avut atât mama, cât și bunica sa, în interiorul căreia sunt înglobate multe alte istorisiri, pline de savoare și de sensibilitate.
Destinul lui Lucette este împletit cu cel al mamei sale, Elena, femeia pe care nu a reușit să o cunoască decât mult prea puțin, dar care a lăsat în urma ei un adevărat testament literar, spunând povești inspirate de viața real, adevărate bijuterii pentru cititorul avid de a călători în alte lumi și timpuri. Ea devine astfel un fel de alter ego al autorului, vocea lui nedisimulată, care transpune în scris toate frământările unui suflet frumos. Prin intermediul acestor file de jurnal, adevărate opere create de Elena, ajungi să te apropii mai bine de ea și de universul sufletului său, asta după ce, în prealabil, o cunoști ca adolescentă și, mai apoi, studentă în Timișoara, unde își întâlnește și prima și ultima dragoste, pe Chipeșul, Marcel, bărbatul care i-a pătruns în suflet încă de la prima vedere.
Și asta face cartea asta, te face să te îndrăgostești din nou de ideea de dragoste, de fiorii aceia de început, de micile ocheade, de geloziile nejustificate, de trăirile acelea intense când te pierzi în privirea celuilalt sau într-o melodie veche, ascultată la pick-up, în mod neconvențional, căci nici Elena nu este o oarecare. Este un suflet delicat, gingaș, capabil de acela mai intense trăiri și emoții și asta iubești la ea, capacitatea de a se da pe sine în totalitate în iubire. Povestea ei și a lui Marcel pare a fi desprinsă din alte timpuri. Depășește lumea modernă în care cei doi viețuiesc și capătă valențele acelea pure ale domnițelor curtate de minunați cavaleri în armură.
Iar atmosfera cărții este pe măsura poveștii celor doi, căci este una atât de frumoasă, de feerică, purtându-ți pașii parcă prin alte locuri decât Timișoara cu Bega ei cea murdară și cu aglomerația. Totul devine atemporal și aspațial, așa cum este și dragostea, ce merită trăită măcar o dată în viață, chiar dacă este de scurtă durată și cu un final tragic. Totul este aflat la granița dintre vis și realitate, mergând spre un realism magic, iar asta te face să adori cartea asta.
Lucette. Viața dincolo de imunitate zero este cartea pe care o porți în suflet mult timp după ce ai terminat să o citești. Gingașă, delicată, ca însăși iubirea, fie ea amoroasă sau părintească, emoționantă și încărcată de sensibilitate și de optimism, că lucrurile pot intra pe un făgaș normal, indiferent de furtunile pe care le ai de înfruntat pe parcurs.
Carmen Alina (proprietar verificat) –
Am terminat de citit “Lucette” de Cosmisian. Acum incerc să spun ceva despre cartea care spune totul. Cum aș putea eu să scriu ceva mai frumos decât Cosmisian? “Lucette” este un roman care se trăiește, se simte, este plin de metafore și eu ador metaforele. Povestea este frumoasa, despre iubirea dintre doi soți și iubirea tatălui pt fiica sa. Mie, cartea mi se pare că e venită din viitor, un viitor unde metaforele se regăsesc din plin în fiecare pagina de carte și unde autorii români sunt premiați, aplaudați, apreciați. In mod sigur “Lucette” e premiată, aplaudată…(in acel viitor).
Mi-am imaginat un roman perfect și visul meu s-a materializat când am tinut-o in mână pe “Lucette”.
Literatura pe tocuri (proprietar verificat) –
„COSMISIAN scrie din 2010 pe blog, prima apariție pe scena literară fiind marcată de Marele premiu „Ion Creangă” al Uniunii Scriitorilor din Iași, acordat pentru Povestea Nimburicului grădinar și Păpădița lui, în 2013. Textul este publicat cu un an mai târziu în Poveștile lui Bojdeucă XV, la Editura Muzeelor Literare. În 2019 debutează literar cu primul volum al romanului MOUELLE Roucher – Dezliterarea pe fuior de timp, la editura Libris.
Scriitorul, construitorul de lumi fascinante, îmbinări de planuri paralele dantelate și labirinturi de gând, este greu de definit:
Cine e Cosmisian? O persoană apropiată mi-a spus odată: Cosmisian e Cosmisian! Citește-l și vei ajunge să spui simplu – e Cosmisian.”
Spuneam în recenzia romanului Mouelle Roucher al autorului că textele lui nu sunt ușor accesibile, mărturie îmi stă și textele apărute pe blog de-a lungul timpului. Noul roman păstrează același stil original și inconfundabil al bunului meu prieten, dar subiectul sensibil și modul în care acesta alege să ne spună povestea face din acest roman o bijuterie literară.
Lucette este o fetiță de 8 ani diagnosticată cu o boală autoimună, aceeași care i-a furat bunica și mama. Povestea merge paralel cu file din jurnal, de unde aflăm cum s-a născut dragostea dintre Elena și Marcel, părinții Lucettei . Când totul pare lipsit de speranță și șansele ca o astfel de boală să fie învinsă sunt egale cu zero, atunci până și universul conspiră cu persoanele
În această poveste tristă găsim mai multe povești, una mai frumoasă ca alta. Fiecare având o profunzime aparte, o muzicalitate silențioasă îmbrăcată în cuvinte poetice și pline de sensibilitate. Gândurile filosofice având o notă personală care pătrunde până în adâncul sufletului. Până și Sisif devine un personaj de poveste în filele de jurnal lăsate ca moștenire și care pot fi mărturia existenței, prea scurte, a unui suflet sensibil și visător.
Poate credința și iubirea pentru un suflet inocent să învingă un diagnostic crud?
„ Leucemie acută limfoblastică”
„Viața își continuă demonstrativ cursul, făcând din istoria sisifului o normalitate. Cel mai greu îmi era să uit de acele momente când Lucette se simțea rău. Trecuse puțin peste un an de când Elena și-a dezrădăcinat zâmbetul și muzica din familia noastră. Când Lucette se simțea rău, vedeam în fața ochilor suferința dedublată ce a chinuit-o pe Elena, iar acum, nesătulă, își pusese ochii pe prețioasa mea Lucette.”
Neputința unui părinte față de boala ce a pus stăpânire pe copilul său și i-a răpit copilăria este ca un pumnal înfipt în inimă. Cum să găsești puterea să lupți cu un dușman invizibil care se încăpățânează să-ți răpească copilul după ce ți-a furat soția mult iubită?
„Lucette este o fetiță cu părul roșcat, ruginiu ca o pădure în plină transformare. Ochii ei jucăuși și curioși, de un albastru mare și luminos, pluteau pe albul perfect al unei dimineți ce domina cântecul păsărilor.”
O descriere poetică a unui înger cu aripile frânte mult prea devreme.
Lucette – Viața dincolo de imunitate zero este un roman atipic și original construit din mai multe povești îmbinând durerea cu dragostea printr-o scriitură gingașă și finuță.Fiecare poveste este plină de dragoste și poezie. Bunul meu prieten, Cosmisian, creează povești pictate în culori unice pline de eleganță acordând o atenție deosebită sufletului și detaliilor care trec neobservate de cele mai multe ori prin viață.
Un roman născut din durerea palpabilă a iubirii infinite care ne-a fost pusă pe hârtie în stilul original și inconfundabil al autorului.
Te felicit, drag prieten!
Ildiko Szendrei (proprietar verificat) –
O poveste grea și dureroasă. Atât de dureroasă, încât nu poți să te aștepți decât la ce-i mai rău. Să afli că o fetiță de doar câțiva anișori suferă de o boală cruntă nu te poate lăsa indiferent. O poveste care te răscolește, ce mai!
Din nou, o carte semnată de Cosmisian în care avem de-a face cu un personaj-scriitor. Această metodă folosită de autor arată pasiunea arzătoare și iubirea fără margini pentru scris, pentru creație. Cu atât mai mult cu cât personajul-scriitor folosește un alt stil decât autorul în sine: poezie și o scriitură încărcată cu figuri de stil. Practic, prin această carte, autorul atinge cam tot ce se poate în materie de scris.