2 reviews for Pe urmele tatălui

1. 

   5 out of 5

   Delicatese Literare – aprilie 13, 2022

   Petru Racolța s-a născut (a. 1956) în comuna (pe atunci, acum e un orășel cochet) Seini, județul Maramureș. Poate că ar fi devenit zidar, – spune Petru, – ca tatăl și bunicul lui, așa cum a devenit și fratele lui mai mare, dar destinul a avut alte planuri pentru el. Astfel că, la numai șase luni de la naștere, a fost lovit de o poliomelită nemiloasă care l-a marcat pe viață lăsându-l cu sechele serioase la ambele picioare. Din cauză că nu se mai putea deplasa, nu a fost acceptat la școala din localitate, decât în clasa întâi. „Mama a fost cea care s-a zbătut ca o leoaică să mă înscrie la o școală specială, din Jucu de Sus, ”ca să ajung om între oameni” îmi zicea ea.”

   Școala în internat nu a fost deloc ușoară, dar i-a întărit trupul și spiritul pentru viața grea care îl aștepta. Însă principalul avantaj l-au constituit profesorii de calitate care veneau din Cluj-Napoca, pentru a le lumina mințile și a le ostoi setea de cunoaștere. Influența cea mai mare asupra lui a avut-o profesoara de limba română, Milaș Scutaru Rodica, care l-a încurajat să scrie primele poezii și apoi povestiri scurte: „Îmi amintesc că ne-am despărțit cu mare regret, la terminarea clasei a VIII-a, cu promisiunea că vom ține legătura, ceea ce nu s-a întâmplat până acum cinci ani.” ……

   Petru Racolța a început cu povestiri scurte și nuvele, publicate în două volume sub titlul ”Povestirile unui maramureșean” (editura Eurotip Baia Mare – 2015 -, respectiv Waldpress Timișoara – 2017), dar a scris între timp și romanul ”Planeta Paradis” – editura Excelsior. Timișoara. A urmat prima lui carte de versuri, ”Versuri pentru suflet și cuget” (poezii, epigrame, catrene, haiku) – 2019 editura Pavcon, București -, precum și un volum cu patru povestiri fantastice: ”Metamorfoza”, la aceeași editură și în același an.

   Scriitorul Petru Racolța creează o problemă pornind de la o întrebare banală și, printr-o construcție realistă a evenimentelor, poartă cititorul prin meandrele unei intrigi stufoase și spumoase, din care nu lipsește umorul din colțul gurii, cu care ne-a obișnuit.

   ,,Nu există oraș important fără interlopii lui”, era o altă avertizare a tatălui ei, care-i răsuna acum în minte. Era partea neagră a metropolei, cu infractori grupați în jurul unor lideri, precum mafioții în jurul Nașului. Bande despre care auzise atâtea nelegiuiri strigătoare la cer, povestiri înfiorătoare, pe care le credea exagerări sau, pur și simplu, plăsmuiri menite să o țină departe de această zonă, în care doar politiștii cu ștate vechi aveau acces. Poate că aluzia Marelui Mic era menită să o sperie când a pomenit despre această lume, dar la fel de bine era posibil să fie o sugestie în ce privește următorul pas pe care trebuia să-l facă.”

   Citesc rar cărți polițiste, dar atunci când o fac mă detașez complet de tot ce este în jurul meu și mă afund, cu plăcere, printre ițele poveștilor, mai ales dacă sunt captivată încă de la primele pagini.

   Acest lucru mi s-a întâmplat, de curând, în compania cărții Pe urmele tatălui de Petru Racolța, publicată sub egida Editurii Siono, căreia îi mulțumesc pentru oportunitate.

   Pe urmele tatălui este un roman scris într-o manieră simplă, dar cu limbaj adaptat întregii narațiuni, relatate la persoana a-III-a, cu o intrigă clară, personaje imperfecte, dar realist conturate, puternic ancorate într-o societate românească dominată de prejudecăți, snobism, slugărnicie și fățărnicie, mai ales în mediile profesionale. În mijlocul haosului, înconjurați de falsitate, este foarte greu să evoluăm fără a face mici compromisuri, chiar dacă ne place să credem – și să spunem! – că, în realitate, lucrurile stau altfel. Desigur, mărimea concesiilor făcute și consecințele ce decurg de aici ne pot defini, sub o formă sau alta, ne pot trasa traiectoria vieții.

   Cu astfel de probleme se confruntă și Delia, o polițistă tânără, ce încearcă să se afirme într-un mediu dominat de bărbați. Este inteligentă, ambițioasă, încăpățânată, dar cu simț de răspundere, tinerețea dându-i avânt să lupte pentru o carieră fructuoasă. Din păcate, nu este bine văzută de către colegi, cu atât mai mult cu cât mama natură a înzestrat-o cu calități fizice deosebite. Dar Delia este pregătită să înfrunte toate obstacolele care îi ies în cale, sfaturile tatălui său, fost polițist, ucis în timpul serviciului, fiindu-i puternic întipărite pe retina sufletului și în conștiință. Acesta este cel care i-a călăuzit pașii și a pregătit-o pentru greutățile ce aveau să o lovească la un moment dat.

   ,,Nu contează de câte ori ai căzut. Contează de câte ori te-ai ridicat de la pământ și ai mers mai departe, spre a-ți împlini visul” sunt cuvintele tatălui său, de care se agață cu putere atunci când toți cei din jur îi sunt potrivnici. Niciodată însă nu și-a închipuit că răul are un ambalaj atât de pervers, este foarte aproape de ea, pregătit să-i frângă aripile fără milă.

   Marele Mic, cum este numit comandantul secției de poliție unde lucrează Delia, îi oferă acesteia un caz, aparent banal, a cărui rezolvare o poate aduce și un novice. De altfel, cazul nu prezintă așa mare importanță, pentru ca polițiști cu experiență să piardă timpul cu rezolvarea sa!!! Astfel, Delia și Tivi, un alt polițist tânăr, fără experiență pe teren, de etnie romă, primesc sarcina de a desluși ițele acestui caz mai puțin special: trei tinere, de vârste apropiate, află că sunt însărcinate, deși nu au avut raporturi sexuale, virginitatea lor fiind confirmată de către medicii ginecologi. Cum este posibil așa ceva?

   Cei doi parteneri își concentrează întreaga atenție pentru rezolvarea misterului ce planează asupra acestor sarcini, dar eforturile lor rămân fără un rezultat concret. Lucrurile se complică și mai mult atunci când una dintre fete se sinucide. La efectuarea autopsiei, medicul legist descoperă pe trupul fetei, chiar deasupra pelvisului, o incizie abia vizibilă, descoperire ce duce ancheta într-o altă direcție, cu atât mai mult cu cât și celelalte două tinere prezintă aceeași tăietură, în același loc. Este posibil ca sperma să fi fost astfel inseminată? Dar cum s-a putut face fără ca fetele să își dea seama?

   Presați de șef să rezolve cât mai repede cazul, aflați sub lupa colegilor care nu contenesc să îi șicaneze, plini de ranchiună, misogism și rasism, Delia și Tivi sunt nevoiți să apeleze la ,,personalități controversate” ale orașului, interlopi ce au oamenii lor în toate păturile sociale, ce își desfășoară activitatea nestingheriți, chiar sub privirile îngăduitoare ale forțelor de ordine. Dacă ceva important sau dubios se întâmplă în oraș, aceștia sunt primii care află. Este totuși aceasta o modalitate viabilă de rezolvare a cazului?

   Din păcate, cu fiecare zi care trece, tot mai multe tinere află, surprinzător, că sunt însărcinate, ,,boală” ce se răspândește și în rândul prostituatelor. Astfel, cazul tinerelor virgine, dar însărcinate, capătă proporții halucinante, lumea fiind cuprinsă de o frenezie alarmantă. În ciuda eforturilor depuse, chiar și a micilor compromisuri făcute, inevitabile de altfel, Delia și Tivi nu reușesc să găsească vinovatul, moment în care Marele Mic le ia cazul și desemnează alți polițiști, cu vechime, să îl soluționeze, cât mai repede cu putință.

   Din acest moment viața Deliei devine tot mai bulversantă, nu doar profesional, ci și personal. Iubitul său, Răzvan, o părăsește, folosindu-se de pretexte puerile, atunci când avea nevoie, cel mai mult, de sprijin moral. Totul în jur explodează, căpătând forme și mai dramatice, atunci când Delia află că este însărcinată. Cum este posibil, în condițiile în care Răzvan suferă de infertilitate? Să fi devenit ea însăși o victimă a acțiunilor uluitoare ale acestui maniac, ce și-a inseminat sperma în trupurile unor necunoscute, violându-le, fără să le atingă totuși? Cine se ascunde în spatele acestor acțiuni sau, mai bine spus, cine este ,,tatăl” acestor copii? Sunt întrebări la care veți găsi răspunsuri doar citind cartea.

   Abandonată de iubit, singură, înconjurată de urâțenie sufletească, Delia primește o nouă lovitură de la viață. Trădarea vine de unde nu se așteaptă, trecutul se contopește cu prezentul și, inevitabil, secrete ies la suprafață, într-un mod brutal, dar eliberator. Înconjurată de minciuni, de moarte, de dușmani, vizibili, dar mai ales invizibili, Delia luptă pentru adevăr, pentru propria viață, purtând în suflet amintirea tatălui și sfaturile acestuia.

   Ce o așteaptă pe Delia la capătul luptei? Mai este loc pentru iubire și speranță dincolo de întuneric? Există iertare dincolo de ură?

   Pe urmele tatălui de Petru Racolța este o carte plină de stări, din care răzbat atât iubirea pentru viață, pentru frumos, cât și ambiția, curajul de a trăi, de a evolua într-o lume nebună, a aparențelor; este o poveste cu elemente sensibile, chiar dramatice și, pe alocuri, fantastice, ce intensifică emoțiile personajelor și reliefează deopotrivă dedesubturile unei societăți românești măcinate pe interior de mediocritate, lăcomie, lașitate, în care oameni simpli, cu defecte și calități, dar cu fond sufletesc bun luptă pentru o cale mai bună, mai dreaptă, asumându-și riscuri, sub o formă sau alta.

   O lectură relaxantă, potrivită iubitorilor genului polițist, dar nu numai!

   ,,Se spune că omul devine mai înțelept la bătrânețe, dar cele mai condensate gânduri îl încearcă atunci când știe că i-a rămas foarte puțin de trăit. Fiecare după viața pe care a dus-o și realizările spirituale pe care le lasă în urma lui.”

   ,,Suntem încredințați că după orice furtună apare soarele, care liniștește natura și sufletele oamenilor, prin mângâierea razelor blânde. Furtuna a trecut și peste municipiul din nordul țării, provocând o aversă de inseminări neplanificate, crime neelucidate, confruntări periculoase și culminând cu o explozie care părea că va pune punct unei perioade de criză. Dar rănile provocate de orice furtună nu se șterg cu buretele, ci au nevoie de timp pentru a se cicatriza, a revigora speranțe și a crea o nouă stabilitate. „

2. 

   5 out of 5

   Cristina Apostol – august 31, 2022

   Petru Racolța s-a născut (a. 1956) în comuna (pe atunci, acum e un orășel cochet) Seini, județul Maramureș. Poate că ar fi devenit zidar, – spune Petru, – ca tatăl și bunicul lui, așa cum a devenit și fratele lui mai mare, dar destinul a avut alte planuri pentru el. Astfel că, la numai șase luni de la naștere, a fost lovit de o poliomelită nemiloasă care l-a marcat pe viață lăsându-l cu sechele serioase la ambele picioare. Din cauză că nu se mai putea deplasa, nu a fost acceptat la școala din localitate, decât în clasa întâi. „Mama a fost cea care s-a zbătut ca o leoaică să mă înscrie la o școală specială, din Jucu de Sus, ”ca să ajung om între oameni” îmi zicea ea.” Petru Racolța a început să scrie cu povestiri scurte și nuvele, publicate în două volume sub titlul ”Povestirile unui maramureșean” (editura Eurotip Baia Mare – 2015 -, respectiv Waldpress Timișoara – 2017), dar a scris între timp și romanul ”Planeta Paradis” – editura Excelsior. Timișoara. A urmat prima lui carte de versuri, ”Versuri pentru suflet și cuget” (poezii, epigrame, catrene, haiku) – 2019 editura Pavcon, București -, precum și un volum cu patru povestiri fantastice: ”Metamorfoza”, la aceeași editură și în același an. (sursa: sionoeditura)

   Anul acesta îi aduce autorului o nouă carte la Editura Siono, o provocare pentru cititori prin faptul că încă de la primele pagini vom fi surprinși de o acțiune accelerată împletită cu un fir epic destul de bine realizat. Astfel, cartea „Pe urmele tatălui” a fost mai mult decât mă așteptam, o lectură pe care aș vrea să o văd pe marile ecrane deoarece tot ce mi s-a desfășurat în fața ochilor mi-a reîntregit un scenariu demn de a i se da șansa unei ecranizări.

   Cartea ne întâmpină furtunos, câteva sarcini ale unor fete virgine stârnesc controverse în rândul unei secții de poliție. Rumoarea pe chipul multora lasă loc de întrebare, credibilitatea cazului este pusă la grea încercare până dosarul îi este plasat Deliei, o tânără polițistă care trebuie să rezolve misterul acestor gravide nedreptățite de un „violator” fără chip. Metoda înseminării e absolut inovativă ba chiar controversată după spusele unora iar toate aceste mici fărâme de indicii duc ancheta într-un punct al dezechilibrului, acolo unde începe să se bată adevărul cu minciuna. Jocul soții face ca tânăra anchetatoare să fie și ea victimă al acestui experiment de sarcină, acest fapt dându-i un motiv în plus pentru a pune capăt șirului de femei cu moralul la pământ și adolescente ce își pun capăt zilelor din frica morală față de familia acestora.

   Cel din umbră își duce jocul periculos însă acesta îi dă o semnificație aparte ca individ- ca cel ce crează; dosarele cu femei gravide se adună pe zi ce trece, iar un asasinat al colegului Deliei face ca ancheta să ia o nouă turnură. Ochiul fin al acesteia descoperă niște indicii ce o aduc cu un pas înaintea tututor dar și o pun în pericol de moarte. Și totuși, aceasta cu sânge rece își adună forțele pentru a lupta cu cel pe care îl credea coleg, omul care nu îi este nici pe departe un străin. Apoi totul capătă lumină chiar dacă în niște presupuneri care prind contur o dată ce se înaintează în lectură. Delia e mai convinsă ca niciodată că adevărul se ascunde chiar mai aproape decât își imaginează, că acel „tată” al tuturor pruncilor ce se vor naște o veghează, se simte spionată, căutată și privită, instinctual intuiește cine e, doar dovezile încă nu înclină balanța către el. Și totuși, acestea nu întârzie să apară… de unde și în ce manieră vă îndemn să aflați, cert e că niciodată nu m-aș fi gândit că acel tată e chiar el, oricine dar nu el. Însă faptele vorbesc de la sine…

   O serie de dosare cu femei gravide care au ajuns la mâna unui maniac al înseminării, un omor al unui colaborator la poliției, un furt al unei mașini dubios de dotată, un cadavru furat din morga secției de poliție și multe alte urcușiri și coborâșuri m-au ținut în priza lecturii de la început până la sfârșit într-o singură respirație. Orice detaliu ce se aduna pe parcurs mă făcea să gândesc următorii pași atât a tinerei anchetatoare Delia cât și a făptașilor ce vă asigur, nu au fost puțini, fiecare având ceva de urmărit. Partea cea mai interesantă e că acțiunea a fost într-un du-te vino constant, de la o intrigă la alta, de la un cap de mafie la un polițist corupt, de la o minciună la o adevărată cutie a pandorei; autorul nu a lăsat nimic la voia întâmplării, ba chiar a avut grijă să ne provoace tot felul de stări fiind alături de eroii cărții în goana lor pentru adevăr și dreptate.

   Cartea „Pe urmele tatălui” este un roman polițist învăluit în mister, cu o intrigă incitantă și bine închegată. Intensitatea evenimentelor pe alocuri te ia pe nepregătite iar impactul lor te fac să treci printr-o multitudine de stări însă dai toate aplauzele deoarce orice frământare îți este răsplătită. Iar de final nici nu mai zic, acesta te ia în totalitate prin surprindere demonstrând încă o dată flerul scriitoresc al autorului Petru Racolța. Recomand cartea cu căldură.