Timp de secole, învățații au încercat să înțeleagă sensul celui mai enigmatic cuvânt din istoria scrisă, transliterație întâlnită la finalul versetelor din Psalmi.

SELAH nu este un cuvânt, ci o stare. Reprezintă sublimarea unui context, iar înțelesul său e diferit de fiecare dată.

SELAH nu se pronunță, ci se simte. Este acel moment în care te oprești, privești, apoi te gândești. Succesiunea evenimentelor este obligatorie: ca să poți gândi, trebuie să vezi, ca să poți să vezi, trebuie să te oprești.

Trăim într-o continuă buclă, tangibilă la un nivel ce transcende percepția imediată. Grăbiți, febrili, uităm de noi în favoarea proiecției noastre în propria minte – care ne minte.

Dacă, vreodată, simți că ți se întâmplă asta, oprește-te, privește-te, apoi gândește-te.

SELAH