După cartea de versuri Scrisoare pe o floare de salcâm, scriitoarea Cristina Cristea vine cu acest tulburător volum de proză scurtă, un soi de galerie a iubirilor stinse în stele, fiecare cu chip de femeie și aripi de înger. Perspectiva sinestezică a scriiturii transferă olfactiv nuanțe, topește în apusuri note muzicale, într-un ludic cuminte și elegant, sinonim cu dansul perfect al iubirii.
Sertarul cu fluturi propune o scriitură amplă și analitică, o suită de scenarii migălos concepute, picturale, atent detaliate. Emoțiile personajelor se revarsă în tumult de senzații, geografia este permisivă, iar ambianța colorată artistic și livresc.
Cititorul este spectatorul unuia dintre cele mai frumoase volume de proză scurtă din literatura română contemporană.

Acolo, prin ușa larg deschisă, a zărit pentru întâia oară o cărare de pietre albastre…

Și atunci a știut că nu va mai fi niciodată prizoniera vreunui dor, care trebuia să rămână acolo, în sertarul cu fluturi al memoriei…

*
Acum, privind pânza pe care culorile se amestecaseră, văduvind-o de o frumusețe ce se dovedise efemeră, și-a amintit tot ce trăise atât de intens în vara care se sfârșise și s-a întors grăbită spre terasa aceea a lor, voia să îi spună că are să îl aștepte, că timpul e prietenul ei, dar bărbatul nu mai era acolo, vocea inconfundabilă a lui Jaques Brel ruga o fată necunoscută să nu îl părăsească și ea a simțit cum o doare locul unde pentru o clipă avusese aripi, fără să știe că niciodată nu are să mai poată învăța să zboare.