1 review for Vers de catifea

1. 

   5 out of 5

   Cristina Apostol – august 16, 2021

   Poezia, ce mai chemare îmi dă, ce mai freamăt și bucurie; doar ea îmi poate calma zbuciumul și vuietul existențial. Doar ea îmi desenează linii ale destinului prin unicitate și boem, doar “respirând” fiecare cuvânt în parte simt, trăiesc, plutesc. Prin vers s-au trăit iubiri, s-au scris destine, s-au cântat amoruri și gentile înclinații spre curtoazie. Versul e acea profunzime pe care trebuie s-o aduni într-o îmbinare, într-un catren, într-un off al reveriei. Și toate într-o viață de om!

   Astăzi vreau să vă vorbesc despre cartea de poezii “Vers de catifea” scrisă de Irina Cristina Țenu, apărută în anul 2020 la Editura Siono; o carte ce a adunat în ea un testament al emoțiilor, a vieții și a lucidității în fața provocărilor și acumulărilor de-a lungul vremii.

   …
   Mă plimb prin viața ce-i un teatru clasic,
   Sunt un actor în căutarea rolului perfect,
   Visele îmi sunt slove așezate pe vârful buzelor,
   Le dezvălui lumii care-i un spectator circumspect.
   (din poezia Vers de catifea)

   Îmbată-te cu poezie. Din moment ce versul îți dăinuie iubirea, și îți zugrăvește frumusețea sufletului.

   “Vers de catifea” e o desfătare de emoții, un volum rafinat, de o mare sensibilitate aparte, și, de asemenea, cu o poezie reflexivă, interesată de viața concretă cu bine și mai puțin, cu iubiri fericite și nefericite, frustrări, despărțiri și regrete în fața efemerității și fragilității omenești. Autoarea cu măiestrie conturează un cadru fin dar și direct, aceasta din toată umplutura sufletească ne-a deschis cutia metaforelor pentru a aduce în fața noastră niște poezii menite să-ți faci promisiunea de a le mai citit iar și iar.

   Poezia este un destin ce trebuie să-l scrii…

   “Vers de catifea” este o spovedanie, un rostogol al vieții care deapănă silabă cu silabă într-o uniune a complexității sufletești. Inima cere iar mintea se lasă purtată de sculptarea originalității ritmate ale versurilor, vocea poetei este unică și inconfundabilă cu a altor poeți. Cuvintele se unduiesc după emoții iar trăirile se simt cum pulsează, cum se cer trăite și vociferate pentru a atinge punctul retoric al iubirii, pentru că autoarea crede în ea, crede că dragostea mișcă, că doar ea e cea ce-ți înalță zborul.

   Cartea nu e doar un drum, e înșiruirea multora, te poartă în călătorii din care iei efrevescența și plenitudinea vieții. Din fiecare poezie extragi miezul și simți cu fiece contopire textuală o tonalitate și concepție egală cu beatitudinea. Și cu mâna pe inimă spun că fiecare cuvânt se va cuibări în sufletul cititorului prin sinceritatea și modestia expunerii lor. Autenticitatea, puterea de exprimare și selecția poeziilor este forța acestui volum. Mie îmi rămâne să vă îndemn la lectură, și să știți, poezia naște în noi altfel de emoții, altfel de stări, altfel de percepții față de trecut, prezent și viitor!

   Călători în Timp

   De-aș fi un penel,
   De-ai fi o foaie albă de hârtie,
   Pe tine aș picta sărutări de cuvinte
   În mii de culori.
   Dar știi… eu nu sunt un penel,
   Tu nu ești o foaie albă de hârtie.
   Suntem două tainice suflete,
   Un curcubeu de sentimente
   Care a răsărit pe cerul vieții
   Cândva, undeva …zâmbind inimilor
   Ce așteptau ca noi călători în timp
   Să se întâlnească și să se iubească
   O clipă, o lună, un an, poate o veșnicie…
   Oare cine știe?