EDITURA TA!
Meniu
Meniu
2 reviews for Zorile ochilor tăi
You must be logged in to post a review.
Zorile ochilor tăi
de
Ovidiu Ștefan
12,00 lei
sau comandă cartea prin SMS la numărul: 0723 581 373 (tarif normal)
IMPORTANT: numărul de mai sus este NUMAI pentru SMS. Pentru contact, apelați 0729 962 859.
– titlul
– câte exemplare?
– numele destinatarului
– adresa de expediere
– numărul de telefon
– costul expediției este unic, 5 lei pe teritoriul României
» Citește un fragment din carte în format PDF
ISBN: 978-606-95247-0-1
Anul apariției: 2021
Nr. pagini: 120
Format: 14.5 x 20
Ochii sunt oglinda sufletului, zorile început de rai, iar poezia harul divinității. Emoțiile se înlanțuiesc în cuvinte, albastrul devine nuanța declarațiilor de dragoste și lumea întreagă își găsește desăvârșirea în spatele versului. Poetul Ovidiu Ștefan construiește un loc tainic al zborului domesticit, pendulând între a fi și a iubi, conjugat la toate timpurile. Lirica propusă e o transparență a trăirilor omenești, alunecând în ludic uneori, aproape mistică alteori – o voce constant melodioasă.
Issabela Cotelin –
Una dintre plăcutele surprize ale lui Siono Literar din acest an au fost pentru mine versurile lui Ovidiu Ștefan.
Ovidiu Ștefan este omul care ne re-demonstrează că „nu e om să nu fi scris o poezie”…, iar poezia lui este una a eliberării prin „cuvinte potrivite” de nostalgia inclusă obligatoriu în pachetul senectuții umane. El își exteriorizează această nostalgie frumos și liniștit, în vers alb, liber sau clasic, măsura dându-le-o, parcă, gradul de apăsare a amintirii pe inimă și fluxul și refluxul ei pe retina sufletului:
Amintiri ce-au rămas
Dintr-al lacrimii glas,
Doar petale de fum,
Rugăciune de scrum.
Teme ca iubirea, copilăria și trecerea ireversibilă a timpului nu au cum să dea greș când sunt imortalizate cu seninătatea unui treceri în revistă de la distanța lucidității vârstei prezente:
Trupul meu, obosit acum,
ca un balansoar vechi,
uitat într-un colț.
(…)
Am păstrat doar amintirea
Celor care-au mângâiat,
Măcar pentru o clipă,
Brațul balansoarului.
În poezia de încheiere a acestei cărți ca un roman în versuri – cu personaje, etape, întâmplări izolate ce alcătuiesc un întreg – am receptat gustul dulce-amărui al celui care, într-o împăcare finală, și-a înțeles menirea:
Ca un rob fericit am purtat amintirile,
Lanțuri grele…
O recomand, lângă un ceai aburind sau, poate, vin cu scorțișoară, celor care hoinăresc, mai mult sau mai puțin, în căutarea unui timp pierdut frumos, dar definitiv.
Cristina Cristea –
Despre Ovidiu Ștefan nu am știut nimic până când o bună prietenă mi-a spus că o să-i iubesc poezia. Și a avut dreptate. Ulterior, am descoperit că scrie despre lumea din jurul nostru într-o proză plină de umor dar care probabil se digeră cu noduri de către cei vizați(dacă nu mă credeți, intrați pe pagina domniei sale și o să vă convingeți)
Dar astăzi o să vă spun doar că poezia lui Ovidiu Ștefan este frumoasă ca o zi de primăvară, limpede ca izvorul de munte, cu fiecare poem citit dorindu-ți să citesti încă unul, și încă unul, și…